De ce in zbor planat?

Se spune ca atunci cand venim pe lume,pornim pe drumul vietii.Pana aici de acord,atat numai ca "drumul" asta e o notiune simpla care nu descrie exact starea de fapt ce urmeaza nasterii,caci viata te duce mai degraba dupa bunul ei plac,decat dupa cum vrei tu,si inca nu oricum ci cu suisuri si coborasuri,uneori in viteza ametitoare,alteori atat de lent incat ai impresia ca tie nu ti se va mai intampla nimic,niciodata.Indiferent de vointa ta, mai devreme sau mai tarziu se va starni un curent care sa te salte incet,vre-un crivat potrivnic care sa tinda spre a te duce mai departe de unde voiai sa ajungi sau cine stie ce alt element cu influente mai mult sau mai putin importante.Una peste alta cum nici nu apuci bine sa te dezmeticesti pe lume ca te si vezi cu aripile intinse,inghesuit in mica ta cabina de la mansarda ca intr-un cokpit de planor,calarind curentii vietii si indreptandu-te spre aterizarea finala,a carei reusita depinde nu numai de tine, dar si de noroc,de vremuri limpezi sau tulburi,si de multe ori si de cei care ca si tine planeaza.Si nu ai incotro,indiferent ca vrei sau nu mai devreme sau mai tarziu vei ateriza,insa pana atunci e bine sa planezi cat mai mult, sa fi atent si sa prinzi din zbor mestesugul vietii,caci nu e bine sa iti doresti a-ti incheia evolutia,prabusit cu aripile frante la pamant.