Ieri

   Alaltaieri a plouat spre seara si chiar am vazut cateva bucati de gheata pe parbriz.Ziua urmatoare parea compromisa desi undeva in sinea mea speram ca spre dimineata plafonul de nori se va ridica.Nu a fost asa , dar totusi la ora 8.00 am plecat spre aerodrom caci fusesem convocati.Am stat mai mult cu ochii pe cer prin parbriz si mai putin la sosea.Am ajuns devreme...cam cu jumatate de ora mai devreme.Pe drumul de pamanat ce duce catre bariera, ochiuri mari de apa aminteau de aversa de ieri. Dupa o iarna capricioasa, cu sambete si duminici petrecute in sala de curs,speram ca in sfarsit vremea buna sa ne insoteasca la zbor.Am oprit in curtea aerodromului, si m-am dus sa imi unesc tristetea cu MIG-ul 21 de la poarta.Si el e trist si aspectul sau tradeaza asta.Strajuieste intrarea din aerodrom, impresionat dar invins in acelasi timp...

 O jumatate de ora mai tarziu suntem 5,si asteptam in hol un deznodamant pentru ziua asta.Cosmin ne zice ca e posibil totusi sa zburam azi...El stie mai bine.E instructor.Nu avem decat sa il credem.Zice ca e posibil in cazul in care sonda meteo se intoarce cu vesti bune despre plafonul de nori. Nimbostratus, deducem noi dupa o scurta consultare.Astia sunt un model de nori de tipul " moartea pasiunii".In descrierea lor cea mai tragica propozitie e aia in care scrie ca se gasesc in interiorul lor, toate formele de agregare a apei.Nema zbor azi.

 Cosmin ne indruma la hangar pentru pregatirea la sol, si odata cu reintoarcerea sondei meteo, in usa hangarului, incepe si ploaia, intai incet,apoi torential pentru scurt timp si in final mocaneste. Nice!

 Pe la 12.00 o intindem spre Bucuresti, prin aceiasi ploaie marunta,peste aceleasi gropi pline cu si mai multa apa, si pe langa acelasi MIG trist.Revenim saptaman viitoare.